boala somnului: tot ce trebuie să știi despre această afecțiune

Boala Somnului

Știai că există o boală care te faci să dormi? Este boala somnului sau narcolepsie cum mai este cunoscută și, din păcate, este o afecțiune dificilă. În cele ce urmează, îți vom spune ce trebuie să știi despre această afecțiune și când este cazul să mergi la medic. 

Ce este boala somnului și când a fost observată pentru prima dată? 

Boala somnului (narcolepsia) este o tulburare neurologică cronică în care sunt afectate controlul somnului și al stării de veghe. Persoanele care suferă de narcolepsie experimentează adesea oboseală extremă și pot adormi brusc, indiferent de context. Simptomele principale includ atacuri de somn incontrolabile, cataplexie, halucinații hipnagogice (care apar la adormire) și paralizie în timpul somnului.

Prima mențiune oficială a narcolepsiei a fost menționată la sfârșitul secolului al XIX-lea, de către medicul german Carl Westphal. Acesta a publicat un articol în care a descris simptomele unei forme speciale de insomnie la doi pacienți. Mai târziu, Jean-Baptiste Gelineau, un medic francez, a identificat și descris mai detaliat boala, folosind termenul de ,,narcolepsie" pentru prima dată. Studiile lui Gelineau au fost esențiale pentru recunoașterea și înțelegerea acestei tulburări.

De-a lungul anilor, cercetările au avansat, iar narcolepsia este acum cunoscută a fi legată de o deficiență a hipocretinei, un neurotransmițător care reglează starea de veghe și somnul REM. Această tulburare rămâne un subiect activ de studiu, fiind esențială pentru îmbunătățirea diagnosticării și tratamentului.

Cât de întâlnită este narcolepsia și cine poate suferi de această boală? 

Se poate spune că narcolepsia este o tulburare relativ rară, afectând aproximativ 0.02% până la 0.05% din populația generală. Aceasta înseamnă că, în medie, unul din 2.000 până la 5.000 de oameni suferă de narcolepsie. Boala este egal distribuită între bărbați și femei și poate apărea la orice vârstă, deși simptomele se manifestă cel mai frecvent în adolescență sau în jurul vârstei de 20 de ani.

Narcolepsia este adesea subdiagnosticată sau diagnosticată greșit, deoarece simptomele sale pot fi confundate cu alte tulburări de somn sau cu probleme psihologice. Persoanele care suferă de narcolepsie sunt adesea afectate de oboseală cronică și somnolență excesivă în timpul zilei, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra vieții lor personale și profesionale. Atacurile de somn pot duce la situații periculoase, cum ar fi adormirea în timpul conducerii vehiculelor sau pierderea tonusului muscular în situații critice.

Narcolepsia nu pare să fie influențată de factori etnici sau geografici, fiind întâlnită pe tot Globul. Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese, se consideră că factorii genetici și de mediu joacă un rol important. În special, lipsa hipocretinei, un neurotransmițător esențial pentru reglarea somnului, este un factor major în dezvoltarea narcolepsiei. Diagnosticarea și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.

Boala somnului

Cum se manifestă boala somnului? 

Narcolepsia este caracterizată printr-o serie de simptome distincte, principalele fiind somnolența excesivă în timpul zilei și atacurile de somn incontrolabile. Persoanele cu narcolepsie pot adormi brusc, în orice moment și în orice situație, chiar și în timpul activităților importante. Un alt simptom major este cataplexia, care implică pierderea bruscă a tonusului muscular, de obicei declanșată de emoții puternice precum râsul, furia sau surpriza.

De asemenea, pacienții pot experimenta halucinații hipnagogice, care sunt vise intense și vii ce apar la adormire sau trezire, și paralizia în timpul somnului, o incapacitate temporară de a se mișca sau de a vorbi la trezire. Aceste episoade pot fi înspăimântătoare și confuzante. Alte simptome includ somnul de noapte fragmentat și treziri frecvente. Aceste simptome afectează semnificativ viața zilnică a celor cu narcolepsie, necesitând management medical și suport constant.

Cauzele narcolepsiei

Narcolepsia este cauzată în principal de o deficiență a hipocretinei, un neurotransmițător din creier care reglează starea de veghe și somnul REM. Această deficiență este adesea rezultatul unei reacții autoimune, în care sistemul imunitar atacă celulele producătoare de hipocretină. Factorii genetici joacă și ei un rol important, anumite variații genetice fiind asociate cu un risc crescut de narcolepsie. De asemenea, infecțiile, stresul și alte factori de mediu pot contribui la declanșarea bolii. Cu toate acestea, cauzele exacte rămân încă în pronunțare. 

 

Boala somnului

Cum se diagnostichează și cum se tratează boala somnului? 

Diagnosticul narcolepsiei implică o evaluare atentă a istoricului medical și a simptomelor pacientului, alături teste specifice de somn. Procesul începe de obicei cu un interviu clinic detaliat în care medicul investighează tiparele de somn ale pacientului, frecvența și severitatea episoadelor de somnolență diurnă, precum și prezența altor simptome asociate, cum ar fi cataplexia, halucinațiile hipnagogice și paralizia în timpul somnului.

Pentru a confirma diagnosticul, se folosesc două teste principale: polisomnografia (PSG) și testul de latență multiplă a somnului (MSLT). PSG este un test de noapte efectuat într-un laborator de somn, unde activitatea creierului, mișcările ochilor, activitatea musculară și ritmul cardiac sunt monitorizate în timpul somnului. Acesta ajută la identificarea anomaliilor în ciclurile de somn și la excluderea altor tulburări de somn.

MSLT este realizat în ziua următoare testului PSG și măsoară cât de repede adoarme pacientul în medii liniștite în timpul zilei. Pacientul este rugat să aibă sieste scurte, la intervale de două ore. O adormire rapidă și intrarea în somnul REM în cel puțin două din aceste sieste sunt caracteristici tipice ale narcolepsiei.

Tratamentul narcolepsiei este orientat spre gestionarea simptomelor, deoarece nu există un remediu pentru această tulburare. Medicamentele sunt adesea folosite pentru a controla somnolența excesivă și cataplexia. Anumite medicamente pot fi prescrise pentru a ajuta la menținerea stării de veghe.  

Pe lângă medicamente, modificările stilului de viață sunt esențiale. Programarea siestelor regulate în timpul zilei, respectarea unei rutine stricte de somn și evitarea factorilor care pot agrava somnolența sunt recomandate. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta, de asemenea, pacienții să gestioneze impactul emoțional și social al narcolepsiei. Suportul continuu din partea specialiștilor în somn și a grupurilor de sprijin este important pentru a ajuta pacienții să își îmbunătățească calitatea vieții.

Așadar, dacă bănuiești că suferi de boala somnului sau boala care te faci să dormi, cum mai este cunoscută, nu ezita să te adresezi unui medic specialist. Un diagnostic corect și un tratament adecvat îți vor schimba viața. 

Surse: 

Te-ar putea interesa

Somn odihnitor: ce spun oamenii de știință?
temperatura optima pentru somn

Lasă un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de a fi publicate.

Acest site este protejat de reCAPTCHA și se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciilor Google.